Ploaia se cerne
peste sat,
peste vârful salcâmilor
trec primii cocori exilaţi
de iarna rebegită.
Timpul ţine ochii închişi,
aşteaptă parcă,
răzvrătirea primăverii-
primul semn spre
bucuria lumii.
Visez cu ochii deschişi
la întrebarea pe care
niciodată
nu ţi-am pus-o.
Tu eşti iubita mea
şi numai seninul tău
mi-aduce nemurirea...
În inima ta am sădit
atâta iubire din care
a răsărit un cer albastru.
Tu eşti partea mea de vină
care noaptea
îmi acoperă gândirea
cu aripi de dor...
George PENA
luni, 1 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu