A fost odată un om sărac. Acesta confecţiona tot felul de lucruri pentru păpuşi: fundiţe, şnuruleţe, hăinuţe. Apoi le vindea la piaţă. Într-o zi, omul văzând că i s-au terminat materialele, a găsit prin casă două suluri de aţă albă şi roşie.
Se gândea, se gândea, ce poate să facă cu ele. Nu după mult timp ştiu ce să facă cu ele. Luă cele două aţe, rupse din fiecare şi le împleti. Fusese foarte fascinat de ceea ce crease. Şi adăugă un mic tablou de care prinse snuruletul. S-a tot gândit.
– Cum să denumesc aceasta creaţie?
...
– Ştiu! Mărţişor, deoarece suntem în luna martie şi suntem în prima zi a lunii. Aceste lucruri vor fi dăruite de către bărbaţi, femeilor drept cadou. Şi făcu mai multe modele.
Aşa s-a dus vestea, despre acest lucru, în toată lumea. Şi oamenii sărbătoreau această zi, deoarece doreau să păstreze în memorie acea zi în care săracul a inventat acest simbol al primăverii şi reînnoirii.
Şi în zilele noastre se sărbătoreşte prima zi de martie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
RSS Feed (xml)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu