Legenda Martisorului partea I

A fost odată ca niciodată, o vreme în care Soarele întruchipat într-un bărbat chipeş obişnuia să coboare pe pământ pentru a dansa horă în sate. Ştiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmărit şi într-una dintre aceste incursiuni pe pământ, l-a răpit şi l-a aruncat într-un beci, în castelul său.



Păsările au încetat să cânte iar copiii nu mai puteau să râdă, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe dragon.

Într-una dintre zile, un tânăr curajos a decis să coboare în beci şi să salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au însoţit, dându-i tânărului din puterea lor, pentru a reuşi să învingă puternicul dragon.

Călătoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. La sfârşitul ultimului, tânărul a reuşit să găsească castelul dragonului, unde era întemniţat Soarele. Şi a început lupta, care a durat zile până când dragonul a fost înfrânt.

Fără puteri şi rănit, tânărul a eliberat Soarele, reuşind să facă fericiţi pe toţi cei care-şi puseseră ultimele speranţe în el. Natura a reînviat, oamenii au început să zâmbească din nou, doar flăcăul nu a mai apucat să vadă primăvara venind. Sângele cald din rănile sale cădea pe zăpadă.

În timp ce zăpada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pământul desţelenit. Când ultimul strop de sânge al tânărului s-a scurs pe zăpada imaculată, a murit fericit că viaţa sa a servit unui scop atât de nobil.

De atunci oamenii obişnuiesc să împletească doi ciucuri: unul alb şi altul roşu. La începutul lunii martie, bărbaţii oferă această amuletă, numită mărţişor, fetelor pe care le iubesc.

Culoarea roşie reprezintă dragostea pentru tot ceea ce e frumos şi rămâne simbolul sângelui bravului tânăr. Albul simbolizează puritatea, sănătatea şi ghiocelul, prima floare care apare primăvara.