"Magda Isanos
Murim... ca mâine
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
ILIANA Iliana is typing...
ILIANA Iliana (4/23/2010 2:38:59 PM): mi-a placut poieziaBookmark
Se afișează postările cu eticheta Poezii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii. Afișați toate postările
vineri, 23 aprilie 2010
luni, 1 martie 2010
Rapsodii de primavara
Rapsodii de primăvară
„Sus, prin crângul adormit,
A trecut în taina mare,
De cu noapte risipind
Şiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngeraşi
Cu alai de toporaşi.
Primăvara, cui le dai?
Primăvara, cui le laşi?”
George Topârceanu
„Sus, prin crângul adormit,
A trecut în taina mare,
De cu noapte risipind
Şiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngeraşi
Cu alai de toporaşi.
Primăvara, cui le dai?
Primăvara, cui le laşi?”
George Topârceanu
Scrisoare de dragoste
Ploaia se cerne
peste sat,
peste vârful salcâmilor
trec primii cocori exilaţi
de iarna rebegită.
Timpul ţine ochii închişi,
aşteaptă parcă,
răzvrătirea primăverii-
primul semn spre
bucuria lumii.
Visez cu ochii deschişi
la întrebarea pe care
niciodată
nu ţi-am pus-o.
Tu eşti iubita mea
şi numai seninul tău
mi-aduce nemurirea...
În inima ta am sădit
atâta iubire din care
a răsărit un cer albastru.
Tu eşti partea mea de vină
care noaptea
îmi acoperă gândirea
cu aripi de dor...
George PENA
peste sat,
peste vârful salcâmilor
trec primii cocori exilaţi
de iarna rebegită.
Timpul ţine ochii închişi,
aşteaptă parcă,
răzvrătirea primăverii-
primul semn spre
bucuria lumii.
Visez cu ochii deschişi
la întrebarea pe care
niciodată
nu ţi-am pus-o.
Tu eşti iubita mea
şi numai seninul tău
mi-aduce nemurirea...
În inima ta am sădit
atâta iubire din care
a răsărit un cer albastru.
Tu eşti partea mea de vină
care noaptea
îmi acoperă gândirea
cu aripi de dor...
George PENA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)