tu este un miracol.
Albert Einstein
(Presedinte al Braziliei ):
In timpul campaniei prezidentiale, acesta a declarat ca, daca ar
obtine 500.000 de voturi din partea partidului sau, nici Dumnezeu nu l-ar mai putea indeparta de la Presedintie.
Bineinteles, a obitnut voturile, insa s-a imbolnavit cu o zi
inainte de a deveni presedinte, apoi a murit.
Cazuza (Compozitor, cantaret si poet bi-sexual):
In timpul unui spectacol in Canecio ( Rio de Janeiro ), in timp ce
isi fuma tigarea, a pufait fumul in aer si a spus: 'Doamne, asta e pentru tine.'
A murit la varsta de 32 de ani, de CANCER pulmonar, intr-un
fel groaznic.
Cel care a construit Vasul Titanic
Dupa ce s-a incheiat construirea Vasului Titanic, un reporter l-a intrebat cat de sigur era Vasul.
El a raspuns cu un ton ironic:
'Nici chiar Dumnezeu nu il poate scufunda'
Cred ca stiti cu totii ce a urmat
Marilyn Monroe (Actrita)
A fost vizitata de Billy Graham, in timpul unei reprezentatii a unui spectacol.
Acesta a declarat ca Spiritul Lui Dumnezeu l-a trimis sa ii predice.
Dupa ce a ascultat ceea ce a avea de spus Predicatorul, ea a
replicat:
'N-am nevoie de Iisus al tau'.
O saptamana mai tarziu, a fost gasita moarta, in apartamentul ei.
Bon Scott (Cantaret)
Fostul vocalist al formatiei AC/DC. Intr-un cantec din 1979, el
spunea:
'Nu ma opriti: ma indrept pe drumul meu, pe drumul care duce in infern'.
Pe 19 februarie 1980, Bon Scott a fost gasit mort, inecat cu
propria voma.
Campinas (in 2005)
In Campinas , Brazilia, un grup de prieteni, beti, au luat, in
drum, o alta prietena....
Mama a insotit-o pana la masina si, ingrijorata de starea in care se aflau prietenii ei, i-a spus, tinand-o de mana pe fata care se
asezase in masina:
'Fiica mea, mergi cu Dumnezeu si fie ca El sa te apere.'
Aceasta a raspuns: 'Poate doar daca El (Dumnezeu) merge in
portbagaj, pentru ca aici, inauntru, ....e deja plin. '
Peste cateva ore, a sosit vestea ca tinerii au fost
implicati intr-un accident mortal, toti au murit, masina era de nerecunoscut, nu se mai putea spune ce tip de masina fusese, insa, in mod surprinzator, portbagajul era intact.
Politia a declarat ca nu vedea in ce mod a putut ramane intact portbagajul.
Spre surprinderea lor, in portbagaj, au gasit un carton de oua, iar ouale erau toate intregi.
Christine Hewitt (ziarista si redactora de emisiuni de divertisment din Jamaica ) a declarat ca Biblia (Cuvantul lui Dumnezeu) este cea mai proasta carte scrisa vreodata.
In iunie 2006 a fost gasita arsa in masina proprie.
Multi alti oameni importanti au uitat ca nu exista nici un alt nume caruia sa i se fi acordat atata autoritate, precum numele lui Iisus.
Multi dintre acestia au murit, numai Isus a murit si a inviat si este viu.
'Iisus'
PS:
daca ar fi fost o gluma, ai fi trims-o tuturor.
Ai curajul sa trimiti acest mesaj ?
Eu mi-am indeplinit menirea, a spus Iisus
'daca iti este rusine cu mine, si mie imi va fi rusine cu tine in fata Tatalui meu.'
Roza Lia (4/30/2010 1:24:07 AM): 'Doamne, Te iubesc si am nevoie de Tine, vino in inima mea, binecuvanteaza-ma, binecuvanteaza-mi familia, pe prieteni, binecuvanteaza-mi casa si prietenii, in numele Lui Iisus. Amin.
am primit si am dat maqi departe!!!!!!!!!!!nu va suparati
Se afișează postările cu eticheta Diverse. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Diverse. Afișați toate postările
vineri, 30 aprilie 2010
duminică, 28 februarie 2010
Dragobetele mai saruta fetele?
Pe 24 Februarie ne amintim sa iubim în dulcele stil românesc, în cel mai curat si cel mai intens mod.
O zi asteptata cindva cu nerabdare de toti tinerii, Dragobetele este acum in buna parte uitat, fiind pastrat doar in amintirea parintilor si bunicilor. Iar in ultimii ani, acest obicei autohton, risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, fiind inlocuit de o sarbatoare de import, care nu are nici un fel de legatura cu spiritualitatea romaneasca.
Cum vremurile s-au schimbat, tinerii de azi au inlocuit sotronul cu jocurile pe computer, hora satului cu discoteca si Dragobetele cu Valentine’s Day… Cand luna lui Faurar se apropie de final, in a 24-a zi, chiar de Aflarea Capului Sf. Ioan Botezatorul, romanii au transmis din strabuni o veche si frumoasa sarbatoare a iubirii: Dragobetele.
Trebuie sa stim ca Dragobetele nostru este plin de farmec, voie buna si tare iubaret. Barbat chipes, neastamparat, navalnic. Fiu al Babei Dochia, dupa o veche legenda romaneasca. Dragobetele sau Cap de primavara. Legenda spune ca, atunci cand il vedeau, femeile cadeau in mrejele lui pe capete. O ipoteza este aceea ca numele “Dragobete” vine din cuvintele dacice “trago” – tap (mai tarziu a devenit “drago”) si “bete” – picioare (ca in latina – pedes).
“Daca in ziua de Dragobete vremea este frumoasa, fetele si feciorii ies la padure haulind si chiuind pentru a culege primele flori ale primaverii, ghioceii si brandusele. Pretutindeni se striga “Dragobetele saruta fetele!”. Asemanator pasarilor, fetele se zburatoresc, fuga rituala care se incheie cu prinsul si cu sarutatul lor de catre baieti. Inainte sau prin locurile prin care traditia mai este pastrata, baietii faceau leagane atarnate de crengile copacilor pentru fete, cautau sa-si vorbeasca unii altora, sa-si spuna cuvinte frumoase, sa se picurie – adica sa se ciupeasca – sa se sarute, sa faca legaminte de dragoste.
Dragobeti sunt feciorii cuprinsi de fiorii dragostei, dar si mugurii culesi de fete de pe crengile copacilor si pusi la ureche precum ciresele in luna Mai. Dragobetii se intreceau sa invarta fetele in brate. In unele sate, femeile scoteau din pamant radacina de spanz folosita in practicile de medicina populara, fetele si nevestele isi faceau rezerve de apa din zapada netopita cu care se spalau in anumite zile ale anului pentru pastrarea prospetimii tenului. De frica sa nu ciricaie toata viata, de Dragobete nimeni nu lucra. Se spunea ca acest patron al dragostei, cu infatisare de flacau iubaret, ar umbla prin padure sa pedepseasca fetele care au lucrat in ziua lui.
Iesi mandruta pana-n prag,
Cu firul bagat pe ac
Si te uita in deal cu drag
Ca frunzand frunza de fag
Si ciresul de-ambumbit
Ce mai vreme de iubit!”
Trecuti de mult de fiorii tineretii, batranii nostri isi amintesc astazi cu nostalgie si lacrimi in ochi de timpurile de demult, povestindu-le nepotilor si stranepotilor de felul in care se plimbau pe ulitele satului, de Dragobete, alaturi de persoanele dragi… De primele flori de primavara pe care le ofereau sau le primeau cand razele firave ale soarelui topeau zapada prin lunci si zavoaie. De vremurile in care nu se ofereau, drept simbol al iubirii, figurine sub forma de inimioara, iar hora satului era locul in care isi gaseau ursitul.
O zi asteptata cindva cu nerabdare de toti tinerii, Dragobetele este acum in buna parte uitat, fiind pastrat doar in amintirea parintilor si bunicilor. Iar in ultimii ani, acest obicei autohton, risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, fiind inlocuit de o sarbatoare de import, care nu are nici un fel de legatura cu spiritualitatea romaneasca.
Cum vremurile s-au schimbat, tinerii de azi au inlocuit sotronul cu jocurile pe computer, hora satului cu discoteca si Dragobetele cu Valentine’s Day… Cand luna lui Faurar se apropie de final, in a 24-a zi, chiar de Aflarea Capului Sf. Ioan Botezatorul, romanii au transmis din strabuni o veche si frumoasa sarbatoare a iubirii: Dragobetele.
Trebuie sa stim ca Dragobetele nostru este plin de farmec, voie buna si tare iubaret. Barbat chipes, neastamparat, navalnic. Fiu al Babei Dochia, dupa o veche legenda romaneasca. Dragobetele sau Cap de primavara. Legenda spune ca, atunci cand il vedeau, femeile cadeau in mrejele lui pe capete. O ipoteza este aceea ca numele “Dragobete” vine din cuvintele dacice “trago” – tap (mai tarziu a devenit “drago”) si “bete” – picioare (ca in latina – pedes).
“Daca in ziua de Dragobete vremea este frumoasa, fetele si feciorii ies la padure haulind si chiuind pentru a culege primele flori ale primaverii, ghioceii si brandusele. Pretutindeni se striga “Dragobetele saruta fetele!”. Asemanator pasarilor, fetele se zburatoresc, fuga rituala care se incheie cu prinsul si cu sarutatul lor de catre baieti. Inainte sau prin locurile prin care traditia mai este pastrata, baietii faceau leagane atarnate de crengile copacilor pentru fete, cautau sa-si vorbeasca unii altora, sa-si spuna cuvinte frumoase, sa se picurie – adica sa se ciupeasca – sa se sarute, sa faca legaminte de dragoste.
Dragobeti sunt feciorii cuprinsi de fiorii dragostei, dar si mugurii culesi de fete de pe crengile copacilor si pusi la ureche precum ciresele in luna Mai. Dragobetii se intreceau sa invarta fetele in brate. In unele sate, femeile scoteau din pamant radacina de spanz folosita in practicile de medicina populara, fetele si nevestele isi faceau rezerve de apa din zapada netopita cu care se spalau in anumite zile ale anului pentru pastrarea prospetimii tenului. De frica sa nu ciricaie toata viata, de Dragobete nimeni nu lucra. Se spunea ca acest patron al dragostei, cu infatisare de flacau iubaret, ar umbla prin padure sa pedepseasca fetele care au lucrat in ziua lui.
Iesi mandruta pana-n prag,
Cu firul bagat pe ac
Si te uita in deal cu drag
Ca frunzand frunza de fag
Si ciresul de-ambumbit
Ce mai vreme de iubit!”
Trecuti de mult de fiorii tineretii, batranii nostri isi amintesc astazi cu nostalgie si lacrimi in ochi de timpurile de demult, povestindu-le nepotilor si stranepotilor de felul in care se plimbau pe ulitele satului, de Dragobete, alaturi de persoanele dragi… De primele flori de primavara pe care le ofereau sau le primeau cand razele firave ale soarelui topeau zapada prin lunci si zavoaie. De vremurile in care nu se ofereau, drept simbol al iubirii, figurine sub forma de inimioara, iar hora satului era locul in care isi gaseau ursitul.
duminică, 21 februarie 2010
Ploua din nou.............
Ploua din nou,
Si-mi amintesc de tine
Te vad printre stropi
Si esti din nou cu mine!
Ne vad imbratisati
Si uzi vorbind in soapte,
Cu ochii disperati
Si sperante moarte
Imi spui ca norii plang,
De dorul meu de-odata,
Dar inima iti spune
Ca voi veni inapoi vreodata,
Privirea ta se ineaca,
In ochii mei curati.
Te iau cu mine-n suflet,
Caci suntem amandoi furati,
Te uiti la mine si-mi vorbesti,
Dar vorbele nu-si au rostul,
Cu privirea ma chinuesti,
Dar nici chinul nu-si are rostul,
Norii plang cu noi odata,
Spala tot ce am avut,
Ma saruti ca prima data,
Si dintr-o data totul a disparut,
Privesc departe si nu suntem noi,
Nu te mai vad de ceva timp,
Si ploaia s-a oprit deodata,
Dar in schimb a aparut
Zambetul soarelui
Si-mi amintesc de tine
Te vad printre stropi
Si esti din nou cu mine!
Ne vad imbratisati
Si uzi vorbind in soapte,
Cu ochii disperati
Si sperante moarte
Imi spui ca norii plang,
De dorul meu de-odata,
Dar inima iti spune
Ca voi veni inapoi vreodata,
Privirea ta se ineaca,
In ochii mei curati.
Te iau cu mine-n suflet,
Caci suntem amandoi furati,
Te uiti la mine si-mi vorbesti,
Dar vorbele nu-si au rostul,
Cu privirea ma chinuesti,
Dar nici chinul nu-si are rostul,
Norii plang cu noi odata,
Spala tot ce am avut,
Ma saruti ca prima data,
Si dintr-o data totul a disparut,
Privesc departe si nu suntem noi,
Nu te mai vad de ceva timp,
Si ploaia s-a oprit deodata,
Dar in schimb a aparut
Zambetul soarelui
joi, 18 februarie 2010
luni, 15 februarie 2010
duminică, 14 februarie 2010
Ne vom da vre-odata viata pentru aproapele sau nu...
Claveles de Vicent Van GOGH
Cum ne dam viata pentru aproapele ?
Claveles de Vicent Van GOGH
Un tanar l-a intrebat pe un batran calugar:
- Ce inseamna, parinte, "mai mare dragoste nu este, decat sa isi puna cineva viata pentru prietenul sau" ?
- Fiule, zise batranul, daca auzi ca un altul, aproapele tau, spune despre tine cuvinte de ocara sau te jigneste si ai putea sa-i raspunzi si tu la fel, dar nu o faci, ci dimpotriva, te silesti sa rabzi si sa nu rasplatesti raul cu rau, atunci iti pui viata pentru aproapele tau.
Fericiţi sînt cei ce trăiesc în pace cu toţi oamenii şi care nu au nici un duşman, afară de diavolul! Fericiţi sînt creştinii ce trăiesc în desăvîrşită dragoste unii cu alţii!
Maxime
"Iubirea nu satură pe nimeni, niciodată.
Deci poate fi fără de sfârşit;
şi de aceea poate fi şi fără de început."
(Pr.Prof. Dr. Acad. DUMITRU STĂNILOAE)
Regina Victoria si Printul Albert
Cea mai recenta poveste romantica cu final nefericit (de doar 100 de ani vechime) are o origine neasteptata: conservatoarea familie regala britanica. Dragostea pe care Regina Victoria i-a purtat-o sotului ei, Printul Albert, a fost una extrem de puternica si de profunda. Moartea timpurie a acestuia din 1861 – cu 40 de ani inaintea ei – a devastat-o pe altminteri puternica monarha. Victoria a ales sa poarte numai vesminte negre pana la sfarsitul vietii ei, petrecandu-si majoritatea ultimilor ani ai domniei sale intr-o singuratate relativa. Cand a trecut in lumea celor drepti in anul 1901, ea a fost inmormantata intr-un mausoleu comun cu sotul ei. Pe usa de la intrarea in mausoleu stau inscriptionate aceste cuvinte: “Cu bine, preaiubitule, aici ma odihnesc, in sfarsit, alaturi de tine, si tot cu tine voi renaste intru Hristos”.
duminică, 31 ianuarie 2010
miercuri, 27 ianuarie 2010
miercuri, 20 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
RSS Feed (xml)
