Dragostea-i pedeapsa mare, dar si mare alinare

Astfel spunem cand ne referim la o dragoste care nu-ntotdeauna merge , aceea dintre noi, oamenii care prin definitie suntem supusi greselii si ispitelor celui fara de nume, care mereu incearca sa-si vare codita cea foarte incurcata in vietile noastre distrugand tot ce-i frumos sau daca nu-l distruge, transformandu-l in ceva greu de suportat, asemeni calvarului la care erau supusi ocnasii sau detinutii politici din perioada inchisorilor comuniste, perioada-n care orice gest era interpretat de multe ori cu totul altfel decat trebuia[cunosc cateva povesti de iubire care corespund acestei comparatii, insa din prea mult respect pt acele persoane, nu le voi face cunoscute si altora]. Al doilea tip de dragoste , adica marea alinare o-ntalnesti atunci cand iti gasesti EVA sau ADAMUL cu care sa te-ntelegi foarte bine , traind frumos si pe placul lui HRISTOS, fara ura si minciuna, doar cu multa vorba buna,sau cand esti si mai aproape de DUMNEZEU, alegand traiul la manastire sau la schit, trai care nu-i pt oricine , insa care i-a facut pe cei care l-au ales, sa fie mult-iubiti de EL, multi trecand chiar randul sfintilor. De la acestia avem multe de-nvatat despre ceea ce este dragostea in sensul ei profund